Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !







Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10:10)

Cuvântul „inimă” din versetul tematic se referă la organul vital din trupul nostru care pompează sânge. Se referă la duhul tău, care este adevărata ta persoană. Omul este un duh şi are un suflet. El este capabil să gândească pentru că are un suflet şi e capabil să creadă, pentru că este duh. Trupul face contact cu sufletul prin cele cinci simţuri umane: văzul, auzul, mirosul, gustul şi atingerea. Sufletul, prin minte, interpretează intelectual mesajele sau semnalele care vin de la aceste simţuri. Pe scurt, mintea este pentru suflet ce este creierul pentru trup. Sufletul, prin minte, interpretează intelectual şi mesajele primite din duhul omului. Cu toate acestea, omul intră în contact cu Dumnezeu prin duhul lui, nu prin intermediul minţii sau al simţurilor.
Doar duhul poate accepta realităţile spirituale şi are capacitatea de a crede. Duhul uman nu este limitat de simţurile umane, cum este sufletul, care dezbate şi uneori respinge ce nu înţelege. Slavă Domnului că noi credem cu duhul. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru duhul tău. Când Cuvântul intră în duhul tău, chiar dacă mintea nu Îl înţelege, vei crede cu siguranţă. Odată ce crezi, următorul pas necesar este să vorbeşti.
Credinţa ta vine înaintea proclamaţiilor credinţei. David a spus: „Am crezut, de aceea am vorbit…” (Psalmul 116:10, versiunea Fidela). El nu a spus: „Am vorbit, încercând să cred.” Credinţa ta lucrează dinăuntru în afară; deşi crezi cu inima, prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10:10).
Cuvântul intră în inima ta prin mintea ta, pentru că mintea este uşa către duhul uman. Când auzi Cuvântul, acceptă-l cu duhul tău şi va deveni o forţă a vieţii, care te va face să trăieşti în conformitate cu El!
Rugăciune:
Dragă Tată, Îţi mulţumesc că mi-ai dat o inimă care poate să creadă. Nădejdea şi credinţa mea se bazează total pe Cuvântul Tău, pentru că acesta reprezintă singura fundaţie şi susţinere a fiinţei mele. Cred că tot ce spune Cuvântul Tău despre mine este adevărat şi sigur. Îmi încredinţez întreaga viaţă în mâna Ta şi a Cuvântului harului Tău, în Numele lui Isus. Amin.