Cuvântul Lui Dumnezeu spune:
că suntem mai mult decât
Biruitori în Hristos .

ISUS este CHEIA!

Vino alaturi de noi si
vom invata cum sa fim
BIRUITORI!
Duminica 10.00-13.00
18.00-20.00
Miercuri 19.00-21.00
2 Corinteni 10:4-5,Efeseni 6:12
„Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi
îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci
Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face”
(Iosua 1:9)
Indiferent de provocãrile cu care te-ai putea confrunta în
viatã, trebuie sã înveti sã rãmâi tare în credinþã, întrucât
credinta ta este cea care câstigã biruinta asupra lumii (1 Ioan
5:4). Nu îngãdui niciodatã ca ceea ce auzi sau ceea ce vezi sã
te descurajeze si sã începi sã dai glas vreunei temeri; rãmâi
ferm pe poziþie si continuã sã-ti croiesti calea spre victorie prin
declaratii pline de credintã.
Unii crestini se lasã cuprinsi de fricã ascultând minciunile
si vestile rele ale vrãjmasului. Cel rãu va cãuta mereu sã-ti
insufle teamã în inimã bombardându-ti mintea cu gânduri
negative. Însã oricâte gânduri sumbre si perspective nefaste ar
încerca el sã-ti inoculeze, refuzã sã te temi si sã vorbesti
negativ. Procedeazã la fel ca Iosua si Caleb. Dintre cei
doisprezece cercetasi pe care Moise i-a trimis în recunoastere
în Canaan, doar ei doi au rãmas tari în credintã. Ei au declarat
despre uriasi: „Nu vã temeti de oamenii din tara aceea, cãci îi
vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi,
nu vã temeti de ei!” (Numeri 14:9). Aceasta este vocea
credintei, iar credinþa este cea care îti aduce victoria.
În Marcu 9:23, Isus a spus: „Tu zici: «Dacã poti!»… Toate
lucrurile îi sunt cu putintã celui ce crede!” Nu renunta în nici
o circumstantã! Mentine-ti credinta activã, deoarece credinta
nu dã gres niciodatã! Cuvintele noastre pline de încredere în
puterea Duhului Sfânt vor învinge întotdeauna. Dacã treci
printr-o situaþie dificilã, nu te teme si nu dispera! Rosteste
cuvinte de credintã.
Când lucrurile nu par sã meargã asa cum trebuie, nu
spune: „O, Doamne! De ce tocmai eu sã trec prin asa ceva?”
Ci refuzã sã fii descurajat; fii tare în credintã si continuã sã
scoti strigãte de biruintã!
Proclamatie
Sunt mai mult decât biruitor prin Isus Cristos.
Frica, îndoiala si necredinþa nu-si gãsesc loc în
mine, deoarece credinþa mea în Dumnezeu si în
Cuvântul Sãu vesnic câstigã biruinþa asupra lumii!
Refuz sã fiu descurajat, pentru cã mai mare este Cel
care este în mine decât cel care este în lume!
AMIN!

FARA CUVINTE

David Wilkerson, autorul celei mai cunoscute cărţi în istoria evangheliei, “Crucea şi Pumnalul”, şi totodată fondatorul “World Challenge Ministries”, a decedat ieri, 27 Aprilie, în urma unui accident de maşină.

Wilkerson, în vârstă de 79 de ani, conducea spre est pe drumul U.S. 175 din Texas; la un moment dat pastorul David Wilkerson, a intrat pe contrasens pe banda de pe care venea un camion din direcţia opusă. Şoferul camionului a încercat o manevră de ocolire însă a fost prea târziu, şi a lovit frontal maşina în care se afla pastorul. Nimeni nu ştie şi încă nu s-a aflat ce l-a determinat pe pastor să vireze şi să intre pe banda opusă.
Sotia lui, Gwen se afla şi ea în maşină şi a fost dusă de urgenţă la spital împreună cu şoferul camionului.

Biserica pe care a fondat-o, Time Square Church din New York, are peste opt mii de membri, iar în 2009 Wilkerson a postat mesaje, avertizând că vor fi rebeliuni, focuri şi prăbuşiri economice în New York. Acest mesaj a avut un impact foarte mare în societate şi imediat o fost răspândit şi a devenit în central atenţiei. “Wilkerson are mai multă credibilitate şi e mai recunoscut decât mulţi alţi prooroci online. El este autorul cărţii “Crucea şi Pumnalul”, una dintre cele mai răspândite cărţi din istoria evangheliei. Asociaţia lui “Teen Challenge” este foarte proeminentă în discuţii pentru tratarea celor dependenţi de droguri.”, notează Christianity Today.com

TINERII DIN BISERICA SPERANTA BRAILA

Duminica 20.03.2011 frati si surori din Biserica SPERANTA Braila au vizitat Biserica SFANTA TREIME Fundulea
MULTUMIM LOR SI DOMNULUI PENTRU DRAGOSTEA DOVEDITA.

CREDINTA BIRUITOARE

Credinţa biruitoare

... pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră.
1.Ioan 5:4
Se pare,că sunt în lume, dar nu sunt din lume. Eu sunt de la Dumnezeu. Sunt cetăţean al Cerului. În timp ce sunt în această lume, Cel mai Mare trăieşte în mine. Cel ce este în mine este mai mare decât cel ce este în lume. (1.Ioan 4:4)
-Cine este acela, cine este în lume?
-Diavolul.
-El este numit în 2.Corinteni 4:4, ca fiind dumnezeul veacului acestuia.
-Ce este în lume?
-Păcatul.
- Dar Cel mai Mare, Care este în mine, este mai mare decât păcatul.
Cel mai Mare a biruit păcatul.
-Ce mai este în lume?
- Boala.
- Nu este de la Dumnezeu. Nu vine din Rai. Acolo sus nu este boală. Boala provine din această lume.
Dar Cel mai Mare, Care este în mine este Vindecătorul.
-Ce mai este în lume?
- Probleme.
-Circumstanţe nefavorabile. Imposibilităţi aparente. Dar când dau faţă în faţă cu lucruri de acest fel, îmi amintesc cine este în mine şi ce este ceea ce spune Biblia. Nici măcar nu trebuie să mă rog în legătură cu ele. Privesc doar la situaţia dată şi spun râzând: „Dacă nu pot trece peste tine, te voi ocoli. Dacă nu te pot ocoli, atunci trec pe sub tine. Dacă nu pot să trec pe sub tine, am să trec prin tine, fiindcă Cel mai Mare este în mine!” Încă nici nu încetez să râd şi situaţia a fugit şi s-a ascuns de mine!
Mărturisire: Eu m-am născut de la Dumnezeu. Iar prin faptul că prin vorbele gurii mele mi-am eliberat credinţa, înving lumea!
Kenneth E. Hagin

CUVANT DE CREDINTA PENTRU BISERICA "SFANTA TREIME"

RUGĂCIUNE PENTRU ADUNARE

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
Voi mai strânge şi
alte popoare la cei strânşi acum din el. (Isa. 56,8)
Vă dau păstori după inima Mea, şi vă pasc cu pricepere
şi cu înţelepciune—aşa vorbeşte Domnul. (Ier. 3,15)
Tată ceresc, Tu Însuţi strângi rămăşiţa oilor Tale din
Toate ţările, le aduci înapoi în păşunea lor şi cresc şi se
înmulţesc.
Pui peste ele păstori care îi pasc şi se
înmulţesc. (Ier. 23,3–4)
Tu aşa vorbeşti prin puterea Ta cea sfântă: Nu te teme
de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu aduc înapoi neamul
tău de la răsărit şi te strâng de la apus. Aşa spui
miază- noaptei: Dă încoace; şi miazăzilei: Nu te opri!
Adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea
pământului. (Isa. 43,5–6)
A venit vremea, să strâng toate neamurile şi toate
limbile — aşa vorbeşte Domnul — ele văd slava Mea.
Şi pun un semn între ele şi-i trimit pe cei scăpaţi la
neamuri care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine
şi n-au văzut slava Mea; ei vestesc slava Mea printre
neamuri. Aduce-ţi pe toţi fraţii voştri din mijlocul
tuturor neamurilor, ca dar Domnului. (Isa. 66,18–20)
Eu sunt Domnul, Eu n-am vorbit în ascuns: strângeţi-vă,
veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi dintre
neamuri! (Isa. 45,19–20)
Vin copiii mei — zice Domnul — merg plângând
şi caută pe Domnul, Dumnezeul lor. Întreabă de
drumul Sionului, îşi întorc privirile spre el. Vin şi se
alipesc de Domnul, printr-un legământ veşnic care să
nu fie uitat niciodată. (Ier. 50,4–5)
Fiii tăi sunt ca altădată, adunarea ta rămâne înaintea
Mea, îi apropii, şi ei vin la Mine — spune Domnul.
(Ier. 30,20–21)
Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte — spune
Domnul — îi adun de la marginile pământului, ca o
mare mulţime se întorc înapoi aici. Plângând vin, şi îi
duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la râuri de apă,
pe un drum neted pe care nu se poticnesc, căci eu sunt
Tatăl lor. (Ier. 31,8–9)
Poporul Meu era o turmă de oi pierdute — spune
Domnul — dar Eu ridic din ea o mulţime de
neamuri mari. (Ier. 50,6. 9)
Le fluier şi-i adun, căci i-am răscumpărat, şi se
înmulţesc cum se înmulţeau odinioară. Îi risipesc
printre popoare, şi îşi aduc aminte de Mine în ţări
depărtate; trăiesc împreună cu copiii lor, şi se întorc.
Îi aduc înapoi din ţara vrăjmaşului şi îi adun
pe Tărâmul făgăduinţei. Îi întăresc în Domnul, şi
umblă în Numele Lui — zice Domnul! (Zah. 10,8–12)
Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele
Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte;
se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se
vor îngrămădi spre el. (Isa. 2,2)
Tată ceresc, astfel, pe toţi cei ce poartă Numele Tău şi pe
care I-ai făcut spre slava Ta, pe care I-ai întocmit şi pe
care i-ai alcătuit, pe cei pierduţi, îi chemi în adunare de
la răsărit, de la apus, de la miazăzi, de lamiazănoapte,
în Numele lui Isus Hristos. (Isa. 43,37. Rom. 4,17)
Ca martor şi rob al Tău pe care l-ai ales, ocup locul
puterii în Hristos, loc, pe care l-am primit de la Tine şi
prin credinţa mea sfântă, îi chem pe cei pierduţi, în
Numele Domnului Isus.
Sparg asupra lor puterea domniilor
acestei lumi în Numele atotputernic al lui Isus
Hristos şi-i chem în adunare ca să te cunoască pe
Tine, să afle adevărul să creadă în Tine şi să înţeleagă,
că Tu eşti Dumnezeu, înainte de Tine n-a fost făcut
niciun Dumnezeu şi după Tine nu va fi altul. Tu eşti
Domnul şi în afară de Tine nu este niciun Mântuitor!
(Isa. 43,10–11)
Tată Ceresc, în Numele lui Isus le spun prinşilor de război:
Ieşiţi! şi celor ce sunt în întuneric: Arătaţi-vă!
(Isa. 49,9)
Aşa zic miazănoaptei: dă încoace; şi miazăzilei: Nu te
opri! Adu fiii Domnului din ţările depărtate şi fiicele de
la marginea pământului! Iată-i că vin de departe, unii
de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.
(Isa. 43,5–6. 49,12)
Să Te înconjure adunarea popoarelor, Doamne şi şezi
mai sus decât ea, la înălţime! (Ps. 7,8)
Cel mai mic se face o mie, şi cel mai neînsemnat un
neam puternic. Eu, Domnul, grăbesc aceste lucruri,
la vremea lor. (Isa. 60,22)
Într-adevăr, chemi neamuri pe care nu le cunoşti şi
popoare care nu Te cunosc aleargă la Tine, pentru
Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care
te proslăveşte. (Isa. 55,5)
Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! (Isa. 42,18)
Poporul cel orb, care totuşi are ochi şi surzii, care totuşi
au urechi aud Cuvântul Tău. Toate neamurile se strâng,
se adună şi cunosc că tu eşti Domnul, Mântuitorul.
Poporul pe care Ţi-l-ai alcătuit Te cunoaşte şi vesteşte
laudele Tale. (Isa. 43,8–9. 21)
Toate marginile pământului îşi aduc aminte şi se
întorc la Domnul: toate familiile neamurilor se închină
înaintea Ta. (Ps. 22,28)
Celor cărora li se zicea: Nu Sunteţi poporul Meu, Li se
zice: Copiii Dumnezeului Celui viu! (Osea 1,10)
Cei chemaţi de Domnul sunt copleşiţi de binecuvântări
de la Domnul, iau în stăpânire partea de apus şi de
miazăzi. (Deut. 33,23)
Neamurile se întorc, şi caută pe Domnul, Dumnezeul
lor şi tresar la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui,
în vremurile de pe urmă. (Osea 3,5)
Doamne, trimite foamete şi sete după auzirea cuvintelor
Tale în ţară. (Amos 8,11) Astfel va fi judecată, adevăr, îndurare
şi cunoştinţa lui Dumnezeu pe pământ. (Osea 4,1)
Domnul adaugă în fiecare zi la numărul celor din adunare
pe cei mântuiţi. (Fapt. 2,47)
Biserica se bucură de pace, umblă în frica Domnului
şi se întăreşte sufleteşte şi cu ajutorul Duhului Sfânt
se înmulţeşte. (Fapt. 9,31) Bisericile se întăresc în credinţă,
şi sporesc la număr din zi în zi. (Fapt. 16,5)
Cuvântul Domnului se răspândeşte şi se întăreşte în
inima credincioşilor, în adunare şi în lume. (Fapt. 19,20)
Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună
în adunare, în dragoste şi în unitate. Este ca
untdelemnul de preţ turnat pe cap, se coboară pe
barbă, se coboară pe marginea veşmintelor sfinţilor.
Ungerea Domnului coboară peste adunare, ca roua
Hermonului pe munţii Sionului. În adunarea sfinţilor dă
Domnul binecuvântare şi viaţă pe vecie! (Ps. 133,1–3)
Amin!

POTI FI SIGUR !

Poţi să fii sigur că şi în acest an Slava DONULUI se poate manifesta în viaţa ta la un nivel mai înalt, în orice arie a vieţii tale, căci Dumnezeu, pe toţi fiii Săi I-a chemat la acest lucru.
Hotărăşte-te în mod ferm, că în acest an, sprijinit de Cuvântul lui Dumnezeu, vei ocupa locuri noi în viaţă!
Indiferent unde eşti acum, la ce nivel, dacă poţi prinde Cuvântul, în El găseşti în permanenţă prosperitate. Există în Cuvânt o aşa putere care te duce înainte.
Te scoate de acolo de unde eşti acum-indiferent dacă e bine acolo sau nu e bine -te face mai sănătos, mai paşnic, mai binecuvântat, mai fericit, aşa cum a rânduit Dumnezeu pentru tine şi în acest an. Deci, mergi înainte pe cale şi trăieşte aşa o viaţă în care, din momentul naşterii tale(duhovniceşti), poţi beneficia de prosperitate zilnică, pentru ca binecuvântările duhovniceşti ale lui Dumnezeu să se împlinească în viaţa ta.

Respectul Femeilor

Păziţi-vă de câini!

Păziţi-vă de câini!
din "Ion Plugarul" de C.H. Spurgeon


Tăbliţa pe care o citeşti pe unele porţi „CÂINE RĂU” o cunoşti prea bine şi ştii ce măsuri trebuie să iei când un câine legat se aruncă asupra ta, atât cât îi permite lanţul.

E bine de ştiut că în Biblie nu se spun lucruri frumoase despre câini; poate pentru că rasa lor orientală este rea, sau pentru că aleargă pe toate străzile flămânzi şi fără stăpâni. Câinii sunt ca oamenii: le merge rău când n-au alt stăpân decât pe sine. Pentru noi e mai bine când avem pe cineva, spre care ne putem ridica ochii. Iar cei care spun: "Nu mă interesez de nimeni şi nimeni nu se interesează de mine!", sunt nişte câini de cel mai rău soi.

Dar eu vreau să ţin o predică cu introducere, cuprins şi încheiere, ca un adevărat pastor.

l. FEREŞTE-TE DE UN CÂINE MURDAR, sau, după cum scrie în cartea veche, "Fereşte-te de cel nelegiuit, care iubeşte murdăria şi se tăvăleşte în ea." Câinii murdari îţi strică hainele şi te murdăresc, la fel cum sunt şi ei de murdari. Spune-mi cu cine te întovărăşeşti, şi-ţi voi spune cine eşti. Dacă te însoţeşti cu oameni josnici, vei fi vopsit cu aceeaşi pensulă şi vopsea, care îi vopseşte pe ei. Oamenii nu prea fac deosebire. Dacă văd o pasăre zburând împreună cu ciorile, cu care mănâncă şi-şi face cuibul, o numesc şi pe ea cioară. Şi 99 % au dreptate. Dacă te simţi bine într-un coteţ de câini şi dacă alergi mult împreună cu câinii de vânătoare, nimeni nu te va socoti un mieluşel. Afară de asta: "Tovărăşia rea strică obiceiurile bune" sau, cum spune un alt proverb: "Cine se culcă împreună cu câinii, se scoală plin de purici."

Ţine-te la zece paşi depărtare de un bolnav de friguri şi de un nelegiuit. Dacă o femeie bine îmbrăcată zăreşte un câine ieşind dintr-o cloacă de bălegar şi se scutură, în timp ce aleargă spre dânsa, ea îi fereşte calea cât poate de mult. Ce învăţăm de aici? Când cineva e afumat şi împroaşcă în jurul său cuvinte murdare, atunci cu cât te fereşti mai mult de el, cu atât mai bine.

2. PĂZEŞTE-TE DE CÂINII CARE MÂRÂIE. Sunt o mulţime de acest soi. De obicei, sunt mici, dar fac cu atât mai mare zgomot. Umblă neîncetat, gâfâind, să apuce ceva. Bineînţeles, trebuie să lăsăm câinilor bucuria lor, căci Dumnezeu i-a creat astfel, încât să latre şi să muşte. Dar eu vorbesc acum de câinii cu două picioare, pentru care nu găsesc asemenea scuză. Dumnezeu nu i-a făcut aşa. Diavolul şi inima lor răutăcioasă i-a făcut ceea ce sunt. Pentru ei, nimic nu este bine. Dacă pot, urlă, şi dacă nu pot urla, atunci stau lungiţi cu botul pe labe şi mârâie. Păziţi-vă de aşa oameni. Pe omul arţăgos, pornit spre mânie, să nu ţi-l faci prieten, căci tot atât de bine ai putea dormi pe un pat cu urzici sau ai putea purta un guler de viperă vie. Poate un asemenea om te doreşte ca prieten, tu însă păzeşte-te de el. Dacă latră azi pe alţii, pentru o nimica toată, mâine va mârâi împotriva ta fără nici un motiv. Nu-i da coteţ în curtea ta. Dacă vezi că un om are un caracter grosolan şi nu găseşte pentru nimeni cuvinte bune, vezi-ţi liniştit de drum şi ţine-te cât mai departe de el. Puştile încărcate şi oamenii arţăgoşi sunt primejdioase. Ei n-au intenţii rele, dar se descarcă mai înainte de a-ţi da seama, şi-ţi produc pagube înainte de a te gândi. Este bine să te ţii cât mai afară din bătaia puştii. Ocoleşte gâlceava, chiar de ar trebui să faci un mare ocol. Mai bine să stai pe vârful a o duzină de cuie, decât să te legi de un vecin pornit la ceartă.

3. PĂZEŞTE-TE DE CÂINII LINGUŞITORI. Îţi sar în poală şi întipăresc laba lor murdară pe hainele tale. Ei îţi sărută mâna şi te linguşesc, atât timp cât pot căpăta de la tine un ciolan, ca bărbatul, care spuse nevestei sale, o bucătăreasă: "Eu să te părăsesc pe tine, comoara mea iubită? Niciodată, cât timp vei avea un leu la ciorap." Când vorba e prea dulce, trebuie să ne temem că inima e amară. Dacă cineva te laudă în faţă, fii cu băgare de seamă, căci tot el este acela care te bârfeşte pe la spate. Dacă unul se osteneşte a te linguşi, să ştii că pentru asta aşteaptă răsplată din partea ta. Aceia care sunt atât de proşti şi se lasă linguşiţi de el trebuie să plătească un asemenea serviciu. Dacă cineva se apleacă, o face ca să ridice ceva, şi cine se înjoseşte, pentru a te linguşi, o face pentru că vrea ceva de la tine. Politeţea multă este întotdeauna suspectă. Voi, tinerilor, păziţi-vă de linguşitorii şireţi!

4. PĂZEŞTE-TE DE UN CÂINE LACOM sau de un om care nu se mai satură. Cârtirea este molipsitoare; un singur nemulţumit ispiteşte pe alţii să se plângă. Nemulţumirea este un viciu. Lacomul este de multe ori şi necinstit. Dacă se prezintă ocazia, îşi vâră repede lingura în borşul altora; oare de ce nu şi într-al tău? El este în stare să scoată un rând de piele de pe o cremene; curând îi va veni pofta să tragă un rând de piele şi de pe tine, iar dacă nu eşti obişnuit la aşa ceva, ca un ţipar, atunci ţine-l pe jupuitorul de piei cât mai departe de trupul tău. Când cineva se laudă că nu are obiceiul să dăruiască, atunci spune-ţi: "Păzeşte-te de câini!" Un om darnic, un prieten binevoitor, te va ajuta să-ţi stăpâneşti egoismul, dar un om strângător, lacom, te va face să-ţi coşi un nasture în plus la buzunar. Câinii mâncăcioşi înghit tot ce capătă şi apoi se uită împrejur dacă mai pot înghiţi ceva; iar oamenii lacomi înghit casa şi curtea altuia şi apoi scotocesc pe unde mai este ceva de înghiţit. Felul acesta îmi este nesuferit, atât la oameni cât şi la câini. Dacă unui om îi place să vorbească mai mult de felul cum se poate câştiga şi economisi mai mulţi bani - atunci, mai bine să treacă în şleahta câinilor de vânătoare, care se ceartă pentru un cal mort. Nu se poate spune câtă pagubă sufletească produce zgârcitul semenilor săi şi cât de mult sunt de dispreţuit. Să fii muşcat de un câine turbat nu este mai mare rău, căci lăcomia de avere este o boală fără leac.

C.H. Spurgeon

DESPRE HOROSCOP

Horoscopul săptămînii!


În orice ziar cotidian, revistă sau prospect pe care măcelarul ţi le pune amabil în sacoşă împreună cu cîrnatul şi şunca, peste tot te loveşti de acelaşi lucru: de horoscop. De fapt ce este un „horoscop" şi de ce în zilele noastre se întrebuinţează atît de multă cerneală pentru aşa ceva?

Cuvîntul „horoscop" provine parţial din latină, parţial din greacă şi înseamnă „perspectiva orei" sau „vederea orei". Se cerceta cum era poziţia stelelor, una faţă de cealaltă, în momentul naşterii unui om. De aici se credea că se pot primi lămuriri asupra destinului său. Grecii şi romanii au preluat aceste lucruri obscure de la babilonieni, ai căror preoţi păgîni se ocupau în mod deosebit cu prezicerea viitorului, pe baza studiului corpurilor cereşti -un neologism numit „astrologie", în evul mediu această superstiţie era foarte larg răspîndită, însă, şi aceasta ar trebui să alarmeze cel mai mult, ea a fost în floare nu numai în întunecimea evului mediu, ci astăzi este cu mult mai mult răspîndită. Pare a fi doar o glumă, însă este cruda realitate, în epoca noastră luminată, progresistă, în care dezagregăm atomul şi trimitem în spaţiu nave cosmice, credinţa în horoscop este superstiţia cea mai larg răspîndită.

Cum este posibil acest lucru? Mulţi oameni nu mai cred în Dumnezeu; sau ceea ce este şi mai rău, ei trăiesc aşa ca şi cum n-ar exista Dumnezeu. Ei vor să fie independenţi, să facă sau să lase numai ce le convine lor. De aceea se îndreaptă spre o altă credinţă aproape obligatoriu, şi anume superstiţia. Aceasta este tot o credinţă, chiar dacă ea este îndreptată în sens opus, spre Satana. Cine este superstiţios, cade automat în vraja puterilor întunericului. Iar cine îi întinde Satanei degetul cel mic, aceluia el îi apucă toată mîna. Un astfel de deget mic este horoscopul.

În S.U.A. se cheltuiesc anual aproximativ 800 milioane de mărci pentru astrologie. Acolo există nu mai puţin de 30.000 de astrologi, care prin meseria aceasta îşi fac afacerile lor. În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele. Dar cum este situaţia în Germania Federală? Un institut de cercetări ale opiniilor a întrebat multe persoane asupra părerilor lor despre astrologie. Rezultatul obţinut: 28 % citesc zilnic horoscopul, 25 % citesc din cînd în cînd, 47 % nu-l citesc. Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din concetăţenii noştri citesc zilnic sau ocazional horoscopul.

Oare este adevărat ce stă scris în horoscop? Dacă horoscoapele din ziarele noastre ar spune adevărul, atunci n-ar exista, conform zodiacului, mai mult de 12 grupuri de oameni dintre care fiecare grupă ar trebui să experimenteze zi de zi aceleaşi lucruri. În afară de aceasta, horoscoapele din diferite ziare şi reviste se contrazic unul pe altul, sau sunt redactate într-un fel lipsit de precizie ca să poată fi interpretate în multe feluri cu multe înţelesuri, ca să se potrivească pentru oricine. De asemenea „regulile de joc" ale astrologiei sunt pe deplin arbitrare şi nu au de-a face cu ştiinţa cîtuşi de puţin. Aşa că nu trebuie să ne mirăm cînd adevăraţii oameni de ştiinţă ai astronomiei sunt adversari hotărîţi ai astrologiei cu totul neştiinţifice, într-o depoziţie a societăţii astronomice se spune: „Ceea ce astăzi se prezintă ca astrologie, cosmobiologie ş.a.m.d., nu este altceva decît un amestec de superstiţie, şarlatanie şi afacerism".

Obiectiv deci, nu se poate da crezare horoscopului. Pentru aceasta însă să credem că poate fi doar o prostie, o glumă nevătămătoare? Nu, în nici un caz, nu. Cine îşi pune încrederea în horoscop se aşează cu aceasta în conflict direct cu Dumnezeu. El ajunge în sfera de extindere a puterii Satanei. După Biblie, superstiţia nu este numai un semn de prostie, credulitate şi lipsă de cunoştinţă, ci o punere la dispoziţia puterilor împotrivitoare lui Dumnezeu. „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori; să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru" (Leviticul 19:31).

Credinţa în horoscop a fost, este şi va fi pînă la sfîrşit o credinţă demonică, drăcească. Urmările acestei credinţe ne înconjoară în tot locul: indiferenţă faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu, deprimare, melancolie. Este un drum ce conduce la pierzare, într-o astfel de viaţă se poate zări adesea de aici înspăimîntatorul foc al gheenei. Nu în zadar spune Dumnezeu despre acela care face astfel de lucruri: „Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia..." (Leviticul 20:6). De aceea nu trebuie să credem în horoscop. De aceea nu trebuie nici să-l citim. Ca şi toate lucrurile oculte, magia, ghicitul în cărţi, chiromanţia ş.a.m.d., horoscopul este viclenie perfidă ca o pînză de păianjen. Cine ajunge odată în ochiurile ei, fie chiar şi în glumă, se încurcă tot mai adînc în ele.

Cum poţi ieşi afară din această periculoasă pînză de păianjen? Unde se poate găsi eliberare? Mai întîi trebuie să-ţi dai seama că tu singur nu te poţi elibera. Nici un om nu este suficient de puternic ca să poată birui forţele întunericului din această lume. Singurul care este suficient de puternic, este biruitorul de la Golgota, Isus Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu care l-a biruit pe cruce pe Satana. Această biruinţă trebuie s-o iei pentru tine în mod personal, ca un drept al tău. De aceea vino la El cu toate păcatele tale şi constrîngerile ce le ai! Mărturiseşte-I vina ta! El te iartă şi-ţi curăţeşte inima, după care Isus Cristos îţi dă şi putere să începi o viată nouă cu El, spunînd NU păcatului.

Atunci nu mai ai nevoie de horoscop. Talismanul poţi să-l arunci la coşul de gunoi. Coşarul privit în legătură cu norocul tău îţi va deveni indiferent. O pisică neagră ce-ţi va tăia drumul poate să-ţi pară frumoasă sau nu, dar norocul sau nenorocul nu depinde de ea. Vinerea în ziua de 13 a lunii îţi vei vedea de treburile tale tot aşa de voios ca şi în celelalte zile. Cuvintele precum „mult noroc" sau „a ţine pumnul strîns", ce nu vin de la Dumnezeu, nu-ţi vor mai aluneca pe buze, iar tu nu vei mai trebui să baţi de trei ori în masă pentru a-ţi asigura viitorul. Cînd Isus Cristos este Domnul tău, atunci El îţi hotărăşte viitorul. Iar viitorul, orice om vrea să-l asigure. Noi nu lîncezim ca un mormoloc. Noi suntem înzestraţi cu daruri spirituale, putînd să cugetăm asupra noastră retrospectiv, în momentul de faţă şi să privim în viitor. Totuşi, despre viitor nu ştiu nimic; nici măcar ce-mi va aduce clipa următoare. Nimeni nu poate spune acest lucru, nici mie, nici ţie. Însă, dacă Isus Cristos este Domnul tău, atunci te ştii călăuzit de El în toate situaţiile din viaţă ajungînd în împrejurări gata pregătite. Atunci noi, tu şi eu, putem spune cu o încredere neclintită că nu ni se poate întîmpla nimica decît ceea ce El a ales pentru noi şi ceea ce nouă ne este de folos. Astfel, viitorul nostru nu se află în stele, ci în voia lui Dumnezeu plină de har şi de îndurare.

Friedhelm König

VINDECAND BOLNAVII

VINDECÂND BOLNAVII
T.L. Osborn
Trei întrebări despre ţepuşul lui Pavel
Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Şi El mi-a zis: "Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. (2 Cor. 12:7-9)
Învăţătura larg răspândită că Dumnezeu este Autorul bolii şi că El vrea ca unii dintre cei mai credincioşi copii ai Săi să rămână bolnavi şi să-l glorifice dând dovadă de tărie şi răbdare, fără îndoială a dus la ideea că Pavel avea o boală pe care Dumnezeu a refuzat să o vindece.
Mii de oameni valoroşi au suferit inutil din cauza bolilor ani de zile, încredinţaţi că Îi fac plăcere lui Dumnezeu, presupunând că El i-a cerut lui Pavel să sufere de o anumită boală.
Pentru a înţelege acest lucru, să vedem ce spune Biblia despre „ţepuşul în carne” şi anume: 1) ce era „ţepuşul”, 2) ce trebuia să facă şi 3) de ce i-a fost trimis lui Pavel.
1) Expresia „ţepuş în carne” a fost folosită în Vechiul şi în Noul Testament fără excepţie ca o ilustraţie. Niciodată în Biblie această figură de stil nu are sensul de boală. La fiecare menţionare în Biblie, se specifică foarte clar ce este „ţepuşul în carne”.
În textele din Numeri 33:35 şi din Iosua 23:13, expresia „ţepuş în carne” se referă la canaaniţi, naţiunile păgâne din Canaan. În ambele cazuri, Biblia specifică clar că e vorba de persoane. Pavel spune ce anume era acest „ţepuş” – „un sol al lui Satan”. Cuvântul „sol” este traducerea termenului grecesc „angelos,” care înseamnă „înger, mesager.” În toate cele 181 de cazuri când se foloseşte cuvântul „angelos” se face referire la o persoană şi nu la un lucru.
2) Pavel nu ne spune doar cine era „ţepuşul”, „un sol al lui Satan,” ci şi ce venise să facă: „să îl pălmuiască”. Urmăriţi întrebuinţarea cuvântului în Matei 26:67, Marcu 14:65, 1 Cor. 4:11, 1 Petru 2:20. În nici unul dintre aceste cazuri nu se referea la boală. Acest „mesager” a fost trimis să-l lovească, să-i dea lovitură după lovitură acestui om credincios al lui Dumnezeu. Scriptura nu menţionează boala în lista loviturilor din viaţa lui Pavel. Imediat după întoarcerea lui Pavel, Dumnezeu l-a trimis pe Anania la Pavel cu mesajul: „îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16) care s-a materializat astfel:
- iudeii s-au sfătuit să-l omoare (Fapte 9:23)
- a fost împiedicat să li se alăture credincioşilor (Fapte 9:26)
- împotrivire din partea diavolului (Fapte 13:6-13)
- împotrivire din partea iudeilor care întărâtau mulţimea (Fapte 13:44-49)
- izgonit din Antiohia (Fapte 13:50)
- atacat de mulţime şi izgonit din Iconia (Fapte 14:1-5)
- bătut şi întemniţat în Filipi (Fapte 16:12-40)
- atacat de mulţime şi alungat din Berea (Fapte 17:10-14)
- atacat în Corint (Fapte 18:1-23)
- atacat în Efes (Fapte 19:23-41)
- i s-au întins curse de către iudei (Fapte 20:3)
- atacat de iudei, dus la judecată de cinci ori şi multe alte încercări
În afara reproşurilor, lipsurilor, persecuţiilor şi pericolelor menţionate în 2 Cor. 12, în capitolul 6 din aceeaşi scrisoare, el menţionează bătăile, întemniţările, răscoalele, ocara, vorbirea de rău, fraţii mincinoşi. În capitolul 11 el spune: „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!” (2 Cor. 11:24-27)
Cine dacă nu îngerul lui Satan poate fi responsabil pentru toate aceste suferinţe?
3) De ce a fost trimis solul lui Satan să-l pălmuiască pe Pavel? Răspuns: „şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri...”.
Cred că nu poţi pretinde că boala ta este un „ţepuş” ca cel al lui Pavel, decât dacă ai primit din abundenţă revelaţii pline de strălucire şi e nevoie să fii împiedicat să te umfli de mândrie. Dacă ceri „ţepuşul,” atunci trebuie să te supui întregii învăţături descoperite în toate celelalte versete despre „ţepuşul” lui Pavel; el s-a bucurat în tot ce a suferit din cauza mesagerului lui Satan, iar dacă el era bolnav şi tu suferi ca şi el din cauza bolii, de ce nu te bucuri de boala ta, în loc să încerci să scapi de ea? Daca cineva se mândreşte cu „ţepuşul” său, n-ar trebui să meargă la cel mai bun chirurg să i-l îndepărteze.
Ne vom îndrepta atenţia acum spre pasajele biblice considerate a fi demonstraţia faptului că „ţepuşul” lui Pavel era un fel de boală, folosind Concordanţa Exhaustivă a Dr. James Strong.
a) „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele...De aceea simt plăcere în slăbiciuni... (2 Cor. 12:9-10)
„Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. (Gal. 4:13)
„Eu însumi când am venit în mijlocul vostru am fost slab, fricos şi plin de cutremur”(1 Cor. 2:3)
„... când este de faţă el însuşi este moale...” (2 Cor. 10:10)
„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Cor. 12:9)
Termenul grecesc tradus în româneşte „slăbiciune,” mai este utilizat de Pavel şi în Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Este acelaşi cuvânt care apare şi în Evrei 11:34, când se vorbeşte despre prorocii care s-au întărit şi au devenit viteji puternici. În 2 Cor. 13:4 se vorbeşte despre răstignirea lui Cristos: „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu”.
Aceste cuvinte traduse „neputinţă” şi „slăbiciune,” cu referire la viaţa lui Pavel nu înseamnă boală sau afecţiune a ochilor.
În următoarele versete, cuvântul „slăbiciune” este în antiteză cu termenul „putere” sau „puternic,” fără a face aluzie la slăbiciunea datorată unei boli (Rom. 4:19, 8:3, 14:2, 21; 1 Cor. 8:9; 9:22, 15:43; 2 Cor. 13:4, Evr. 5:2, 7:28).
Când Pavel vorbeşte despre slăbiciunea sa înaintea Bisericii, el îşi exprimă dependenţa totală de Duhul şi de puterea lui Dumnezeu, „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”.
b) „Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu...”(Gal 4:14).
Cuvântul „ispită” (care este interpretat ca însemnând un fel de boală) este tradus din acelaşi termen grecesc folosit atunci când se vorbeşte despre ispitirea lui Isus în pustiu de către Satan „După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Acelaşi termen mai este utilizat şi de Domnul Isus atunci când le spune ucenicilor: „Rugaţi-vă ca să
nu cădeţi în ispită” (Luca 22:40). În nici unul dintre aceste cazuri cuvântul „ispită” nu se referă la vreun fel de boală.
c) „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris cu însăşi mâna mea” (Gal 6:11).
Ni s-a spus ca Pavel era aproape orb şi de aceea a trebuit să scrie cu litere mari, dar să luăm aminte la următoarele adevăruri:
Mai întâi, cuvântul tradus în româneşte „slove” folosit de Pavel în textul anterior, provine din acelaşi termen grecesc întrebuinţat în 2 Cor. 3:6, unde tot el spune: „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă” şi cu siguranţă nu se referă la literele alfabetului.
În al doilea rând, cuvântul „mare” este tradus din limba greacă având sensul de cantitate, nu de dimensiune. O literă a alfabetului poate fi „mare” ca dimensiune, însă nu sub aspectul cantităţii.
În al treilea rând, Pavel, fără îndoială, vorbeşte despre epistola sa ca fiind lungă, deoarece nu obişnuia să-şi scrie singur scrisorile.
d) „Căci vă mărturisesc ca, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal 4:15).
Se presupune că acest verset demonstrează că ochii lui Pavel erau atât de afectaţi de o boală orientală, încât oamenii erau gata să-i dea proprii lor ochi pentru a-i înlocui ochii săi bolnavi. Mi se pare o îngâmfare să-ţi bazezi presupunerea că Pavel avea o boală de ochi pe acest verset. Fără îndoială că expresia folosită de galateni exprima afecţiunea şi dragostea pentru slujirea lui Pavel.
Examinând versetele biblice folosite pentru a demonstra că Pavel era bolnav şi că avea probleme cu ochii, vedem că e nevoie doar de câteva minute de gândire atentă şi de studiu pentru a descoperi că nu susţin deloc ceea ce se predică în mod tradiţional. Presupusa boală a lui Pavel ar contrazice adevărul biblic.
De meditat asupra ţepuşului lui Pavel
1. Din moment ce vindecarea este un element esenţial al Evangheliei, cum e posibil ca Pavel sa se bucure de „o deplină binecuvântare de la Cristos” (Rom 15:29) şi să rămână bolnav? Nu face parte vindecarea din binecuvântarea Evangheliei?
2. Daca Pavel era bolnav, cum puteau efesenii să creadă în astfel de „minuni nemaipomenite” de vindecare (Fapte 19:11-12)?
3. Daca Pavel era bolnav, cum a fost posibil ca de la prima sa predică în Listra să se nască o astfel de credinţă în inima unui necredincios, olog din naştere (Fapte 14:8), încât să fie vindecat instantaneu într-un mod miraculos?
4. Daca Pavel era bolnav, cum ar fi putut „să aducă neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15:18-19), când un pastor care pretinde astăzi că are un „ţepuş în carne” ca Pavel, este incapabil să slujească, fiind în pat, acasă sau la spital şi, rareori, dacă nu chiar niciodată, făcând semne şi minuni?
5. Daca Pavel era bolnav, cum de, atunci când a predicat pe insula Malta pentru prima dată, tatăl lui Publius şi apoi „toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă au venit şi au fost vindecaţi”? (Fapte 28:8-9)
6. Din moment ce „ţepuşul” nu împiedica oamenii să aibă credinţă şi să fie vindecaţi în Efes, Malta, Listra şi aproape orice loc unde Pavel a predicat, de ce este folosit astăzi pentru a împiedica vindecarea fizică?
7. În trecut „credinţa venea prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu,” în timp ce azi „credinţa pleacă, ne părăseşte prin auzirea cuvintelor predicatorului,” deoarece el ne spune că „Pavel a fost bolnav şi Dumnezeu nu a vrut să îl vindece, deşi s-a rugat de trei ori, deci poate că nu e voia Domnului să fii vindecat”. Acest argument ne obligă să renunţăm la toate făgăduinţele lui Dumnezeu de a-i vindeca pe TOŢI cei care cer, la toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu menite să ne sporească credinţa. Acest argument ne obligă să căutam o revelaţie specială a Duhului lui Dumnezeu pentru a stabili dacă Dumnezeu vrea sau nu să vindece fiecare caz în parte. N-are nici
o logică! Nu e ciudat că cei care predică „ţepuşul” lui Pavel ca fiind o boală, le recomandă oamenilor să se supună operaţiilor sau tratamentelor medicale pentru a se vindeca, în loc să se roage până ce Dumnezeu le descoperă că nu e voia Lui să-i vindece, aşa cum pretind ei că Dumnezeu i-a revelat lui Pavel? Ca să nu se contrazică, ei ar trebui să le recomande oamenilor să se „bucure” în boala lor, aşa cum zic ei că a făcut Pavel, în loc să încerce să scape de „ţepuş”.
8. Pavel nu a fost niciodată împiedicat în lucrarea lui de „ţepuş,” deoarece el mărturiseşte că „a lucrat mai mult decât toţi” (1 Cor. 15:10). N-ar avea sens ca un om bolnav să poată lucra mai mult decât toţi ceilalţi predicatori sănătoşi.
9. Daca afirmaţia „Harul Meu îţi este de ajuns” însemna că Dumnezeu i-a zis lui Pavel să rămână bolnav, aşa cum predică mulţi astăzi, ar fi singurul caz în Biblie unde Dumnezeu i-ar spune unui om că El vrea ca acesta să rămână bolnav şi că El îi va da har pentru trupul său bolnav. Nicăieri în Scriptură nu se afirmă că Dumnezeu dă har trupului fizic. Harul lui Dumnezeu îi este dat doar omului dinăuntru care se înnoieşte zi de zi. Harul lui Dumnezeu este pentru „omul duhovnicesc,” iar „viaţa lui Isus se arată în trupul nostru muritor” (2 Cor. 4:11).
10. Ţepuşul nu l-a împiedicat pe Pavel „să-şi încheie alergarea” şi totuşi mulţi dintre cei care învaţă că acest „ţepuş” era o boală şi ca urmare cred că boala lor este asemenea „ţepuşului” lui Pavel, sunt seceraţi la mijlocul vieţii şi lucrării lor.
11. Lucrarea lui Pavel era plină de miracole, vindecări, semne şi minuni oriunde predica. Ce ciudat e că predicatorii ne spun că „ţepuşul” lui Pavel era ceva ce Pavel niciodată nu a afirmat că e şi apoi se folosesc de această presupunere chiar împotriva lucrării în care Pavel a excelat – miracolele de vindecare.
12. Predicarea lui Pavel a dat naştere la credinţa pentru vindecare în cei care îl ascultau şi miracolele de vindecare erau ceva obişnuit pe tot parcursul lucrării sale. Cei care predică faptul că Pavel suferea de o boală pe care Dumnezeu nu a vrut să o vindece, arareori produc credinţa pentru vindecarea bolnavilor, lucru evidenţiat de faptul că miracolele sunt aproape inexistente în bisericile lor. Mulţi merg până într-acolo încât afirmă că zilele miracolelor au trecut.
13. Pavel a spus că „n-a ascuns nimic din ce vă era de folos” (Fapte 20:20). Cei care nu predică adevărul că Dumnezeu a pregătit vindecarea opresc o binecuvântare folositoare bolnavilor.
14. Pavel a zis „am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos ... să aduc neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15:18-19). De vreme ce vindecarea este parte a Evangheliei, cei care nu predică vindecarea nu răspândesc cu prisosinţă Evanghelia şi nu aduc mulţi la ascultare de El, aşa cum a făcut Pavel.
15. Nu este straniu, repet, cum de unii slujitori ai lui Dumnezeu pot ignora Biblia în ceea ce priveşte subiectul vindecării, punând în umbră:
a) Numele răscumpărător şi al legământului „Iehova-Rafa”?
b) Legământul de vindecare al lui Dumnezeu?
c) Învăţătura şi făgăduinţele de vindecare în Vechiul Testament?
d) Precedentele de vindecare stabilite pe tot parcursul Vechiului Testament?
e) Cuvintele, învăţătura, poruncile, promisiunile şi vindecările lui Cristos prin care El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu pentru trupurile noastre?
f) Darurile de vindecare, credinţa şi minunile instituite în Biserică de Duhul Sfânt?
g) Porunca dată Bisericii de a-i unge cu untdelemn pe cei bolnavi?
h) Faptul că Cristos a purtat păcatele şi bolile noastre în locul nostru?
i) Faptul că Cristos, în vremea în care Se afla aici pe pământ i-a vindecat pe „toţi cei care s-au atins de El” şi că „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”?
j) Faptul că mii de bolnavi au fost vindecaţi în mod miraculos de puterea lui Dumnezeu din vremea apostolilor până acum şi că în zilele noastre mii de oameni sunt vindecaţi de boli incurabile în aproape fiecare ţară din lume?

DECLARATIE DE CREDINTA

DECLARATIE DE CREDINTA
Eu pot face toate lucrurile prin Hristos care mă întăreşte. CU DUMNEZEUL MEU POT SARII PESTE TOTI MUNTII! El face picioarele mele ca picioarele UNUI ATLET; El ma face sa umblu prin locurile înalte. La om acest lucru este imposibil, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede. Dacă am credinţă cât un grăunte de muştar, pot să spun la un munte, "MUTA-TE", şi se va muta şi nimic nu va fi imposibil pentru mine. Sunt un credincios, eu nu sunt un necredincios. Ştiu că fără credinţă este imposibil să ma rog lui Dumnezeu. Ştiu că am să trăiesc prin credinţă, şi dacă mă dau înapoi Domnul nu are nici o plăcere în mine.
Fiecarui om ii este dată o măsură de credinţă; voi dezvolta credinţa mea spre slava lui Dumnezeu. Am credinţa faţă de Dumnezeu TATAL,FIUL SI DUHUL SFANT. Credinţa mea nu este în puterea mea, credinta mea este in Dumnezeul cel viu, care a spus că nu ma va parasi. Prin urmare, am ales să merg prin credinţă şi nu prin vedere. Am încredere în Domnul din toata inima mea şi nu înclină spre propria mea înţelegere. Eu nu sunt condus de sentimentele mele, eu nu sunt în robie la emotiile mele. Eu sunt mai sus de circumstanţe. Sunt aşezat cu Hristos în locurile cereşti. Etapele unui om neprihănit sunt ordonate de Domnul. Multe sunt necazurile celor neprihăniţi, dar Domnul il scapa din toate.
Omul neprihănit de şapte ori cade, dar se ridica din nou. Campionii nu renunta, se ridica. Fac un singur lucru, uitând ceea ce se află în urma, se concentreaza pe ce se află înainte. Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu in Hristos Isus, Domnul meu. Am pus mâna pe plug şi eu nu ma uit înapoi. Alerg pentru a câştiga. AM DRAGOSTEA pentru casa TA DOAMNE. Împărăţia cerurilor vine cu putere, şi o voi lua prin credinta.
Nu se ia prin putere, ci prin Duhul Său. El trăieşte ca să mijlocească pentru mine. El este capabil să aduca abundenta, mai ales că eu îndrăznesc , cred si vorbesc , prin puterea LUI care este la lucru in mine. Acela care a început o lucrare bună în mine o va aduce la finalizare pana în ziua Domnului meu Iisus.
Îndrăznesc sa, abordez tronul harului pentru a primi mila si har pentru a ma ajuta în timp de nevoie. Te vei ingrijii de mine DUMNEZEULE. Eu nu ma voi ingrijora de nimic. El mă va ţine în pace perfecta pentru ca EL este in mintea mea . Prin urmare, am intrăm în odihna Lui. Am fost răstignit împreună cu Hristos, cu toate acestea trăiesc, şi viaţa pe care o trăiesc acum, eu o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care ma iubit şi Sa dat pe Sine Însuşi pentru mine.
Oricare ar fi problema Dumnezeu, biruieşte lumea. Aceasta este puterea care a biruit lumea, chiar şi credinţa mea. Am ales această zi să trăiască prin credinţă, să umble prin credinţă, pentru a vedea prin ochiul credinţei. Prin urmare, eu sunt un biruitor. Voi merge din credinţă la credinţă, si din putere in putere si din slava in slava. Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina zorilor care străluceşte luminos ziua intreaga! AMIN

APOSTOLII INCA SUFERA IN ROMANIA

Ma numesc llie Popa din Bucuresti si slujesc la intalnirile de post si rugaciune impreuna cu fratii Nelu Demeter, Ioan Peia si alti slujitori. Doresc sa-mi exprim multumirea pentru interventiile constructive ce le-ati facut pe cele cateva bloguri care discuta despre aderarea fratelui Iosif Ton la

Miscarea Strajerii.

Personal nu-l cunosc pe fratele Ton decat din cartile scrise sau din mesajele audio inregistrate in anii precedenti. Nici el nu ma cunoaste personal. Il apreciez foarte mult. Ma bucur de aderarea lui la aceasta miscare astfel incat echipa de slujire se mareste.

As vrea sa va spun cateva lucruri despre mine deoarece numele meu este pomenit adesea in discutiile pe blog. Primul lucru pe care-l remarc este ca nimeni dintre administratorii blogurilor nu ma cunoaste personal, nu ne-am intalnit niciodata in viata si sunt un necunoscut atat pentru majoritatea cititorilor cat si a celor ce posteaza comentarii cu privire la Miscarea Strajerii. La intalnirile de post si rugaciune vorbesc foarte rar in public, max. 10 minute, apoi ne rugam impreuna cu intreaga adunare atat cat ne ingaduie Domnul sa stam in prezenta Lui in adorare, multumire sau rugaciune de mijlocire, uneori rugaciunea dureaza cel putin o ora sau mai mult. Slujirea mea in cadrul echipei Peia – Demeter – Popa este postul si rugaciunea in viata privata si rugaciunea de mijlocire in public.

Totul a inceput in viata mea acum 10-15 ani in urma, cand Duhul lui Dumnezeu m-a gasit flamand si insetat dupa o viata din belsug, flamand si insetat dupa Domnul. Am adus inaintea Domnului perioade de post si rugaciune pentru o trezire spirituala autentica in Romania.

In anii 2004 – 2005 am cunoscut si alti credinciosi din tara noastra care au postit si s-au rugat in acelasi scop. In vara anului 2005, cand am aflat ca si ei au avut experiente similare, am inceput a discuta cu familia fratelui Nelu Demeter despre posibilitatea de a organiza o intalnire de 3 zile de post si rugaciune in tara noastra, deoarece citisem ca in America s-au organizat deja asemenea intalniri. Nu stiam ca la noi sa se fi organizat o asemenea intalnire. Nu zic ca nu au mai fost asemenea intalniri ci, eu personal, nu am cunoscut acest fapt.

Am indraznit ca in luna decembrie 2005, sa trimit in jur de 1800 de plicuri la diferiti frati lucratori din intreaga tara si i-am invitat la prima intalnire de 3 zile de post si rugaciune, in Ianuarie, 2006. La inceput eram numai noi doi, eu impreuna cu fratele Demeter, dar in saptamana in care se incepea conferinta mi-am adus aminte ca fratele Ioan Peia organiza in Bucuresti nopti de rugaciune si l-am invitat sa vina impreuna cu noi. Eram deja trei in echipa de slujire a acestor inceputuri binecuvantate. Dupa ce s-a terminat prima intalnire, nu m-am gandit ca va mai fi o alta de acest gen, dar nu a fost asa. Biserica Baptista din Hateg, jud. Hunedora, a organizat imediat urmatoarea intalnire de 3 zile de post si rugaciune, deoarece Rebeca Vinars s-a intors acasa de la prima conferinta vindecata de surzenie. S-a aprins un foc, la inceput a fost mic si plapand, dar Dumnezeu a facut sa se extinda tot mai mult acest foc al trezirii.

In afara de intalnirile nationale, sunt in diverse zone din tara multe intalniri locale de cate 3 zile de post si rugaciune in Biserici Penticostale, Biserici Baptiste sau Adunari Crestine dupa Evanghelie, care nu sunt organizate si coordonate de catre Miscarea Strajerii, ci este Miscarea Duhului Sfant in natiunea noastra. In cadrul Bisericii Ortodoxe (Oastea Domnului) sunt multe intalniri de rugaciune si in unele adunari la Oastea Domnului, Duhul Sfant se manifesta cu putere… Duhul Sfant este revarsat si in Biserica Ortodoxa.

Noi suntem suceveni. In anul 2002, ne-am mutat din Suceava in Bucuresti. Slujim si in cadrul Misiunii Alege Viata din Romania. Misiunea Alege Viata este denumirea romaneasca a Organizatiei Campus Crusade for Christ. Am slujit ca pastor laic in Biserica Baptista „Cuvantul Adevarului” Bucuresti, iar acum sunt impreuna cu fratele Nelu Peia in Biserica Baptista „Isus Lumina Lumii”; el este pastorul bisericii, iar eu sunt pastor impreuna cu el. Pentru mine „pastor laic” inseamna ca nu am studii teologice avansate recunoscute de Ministerul Invatamantului in Romania si nu am fost platit niciodata de catre biserica locala ca pastor. Am studiat incepand cu anii 1982 – 83 impreuna cu Navigatorii si BEE in tara noastra, apoi am urmat si alte studii teologice aprofundate.

M-am nascut si am crescut in Biserica Penticostala. La varsta de 17 ani am fost botezat cu Duhul Sfant si in apa. Am slujit Domnului cu darurile duhovnicesti care mi-au fost incredintate de catre Duhul Sfant. Spre sfarsitul anilor 1980 ne-am mutat din Biserica Penticostala in Biserica Baptista datorita circumstantelor vremii. Numele meu apare de mai multe ori in cartea fratelui Vasilica Croitor, „Rascumpararea Memoriei”, nu ca si informator, ci in alta categorie.

Cat despre Miscarea Strajerilor pot afirma urmatoarele:

- Scopul unic al intalnirilor Strajerii este postul si rugaciunea pentru trezirea spirituala si transformarea natiunii.

- Nu este o organizatie religioasa care sa aiba un statut de organizare sau cu o structura ierarhica ci este o miscare initiata de Duhul Sfant. Toti slujitorii suntem o echipa. Nu primim sposorizari din afara tarii, nu dam rapoarte la organizatii crestine din tara noastra sau organizatii crestine internationale care gestioneaza miscarile de rugaciune globale. Suntem o miscare autohtona. Nu suntem dirijati de organizatii internationale, nu au participat pana in prezent slujitori internationali care fac parte din organizatiile internationale de rugaciune pentru a ne inspecta, si pentru a ne da directie. Mentionez din nou ca este o lucrare pur romaneasca.

- Nu suntem o noua denominatie in tara noastra. La intalnirile de post si rugaciune, participa credinciosi din toate denominatiile (Baptisti, Penticostali, Crestini dupa Evanghelie, Reformati, Ortodocsi, Independenti, etc) si nu suntem o miscare carismatica.

- Nu rupem bisericile locale si nu criticam conducerile cultelor sau pastorii ci am indemnat, de fiecare data, ca fiecare participant la conferintele de post si rugaciune sa ramana in biserica locala unde este membru, dar sa traiasca viata crestina in mod plenar;

- Baza invataturii este Biblia si numai Biblia. Marturisesc si cred ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, inspirat in totalitate, fara gresala si este autoritatea suprema. Nu am acceptat nici o alta invatatura, nu am predicat decat Cuvantul lui Dumnezeu. Resping categoric orice doctrina falsa: evanghelia prosperitatii, invatatura liberala, legalismul, duhul de religiozitate, etc.

- Cred ca Duhul Sfant este o persoana divina si este Dumnezeu; impreuna cu Dumnezeu Tatal si Dumenzeu Fiul formeaza Trinitatea. Duhul Sfant este Acelasi ieri, si astazi si in veci, dupa cum si Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul sunt la fel. Cred ca Duhul Sfant este prezent si astazi in Biserica si manifesta real toate darurile mentionate in Noul Testament. Darurile Duhului Sfant nu au incetat ci se manifesta plenar si astazi.

Slujirea noastra ca si familie nu se limiteaza doar la conferintele de 3 zile de post si rugaciune. Impreuna cu sotia mea Lidia, slujim in consiliere de mai mai multi ani si ne rugam pentru cazuri deosebite, cum ar fi: eliberare de legaturi demonice, vindecare fizica, emotionala, etc. Prin harul lui Dumnezeu practic ungerea cu untdelemn acolo unde este cazul si Dumnezeu ingaduie ca prin slujirea noastra multi oameni sa primeasca raspuns la rugaciunile lor.

Nu sunt o persoana cunoscuta publicului din mediul crestin evanghelic, asa cum sunt fratii Ton, Demeter sau Peia; iubesc pe Dumnezeu si urmaresc sfintenia. Nu sunt legalist, dar sunt strict in umblarea cu Domnul. In cadrul adunarilor de rugaciune nu sunt extremist dar sunt deschis la manifestarea spontana a prezentei Duhului Sfant si la manifestarea darurilor Duhului Sfant in adunare. Practic, cateodata, vorbirea in alte limbi in public si fac de cunoscut, atunci cand este cazul, descoperirile duhovnicesti sau vedeniile de care imi face parte Duhul Sfant. Ma vad un slujitor echilibrat si imi vad de slujirea mea: postul si rugaciunea in viata privata si rugaciunea de mijlocire in adunarile publice. Aceasta slujire am avut-o inainte de a se infiinta Strajerii si ma straduiesc sa fiu credincios chemarii chiar si in aceste perioade cand este furtuna de cuvinte pe bloguri. Respect teologii, apreciez dezbaterile telogice, dar eu nu ma angajez in dezbateri apologetice privind postul si rugaciunea decat numai atunci cand mi se cere socoteala de nadejdea care este in mine.

Pentru mine Miscarea Strajerii este una dintre cele mai binecuvantate perioade de slujire din viata mea si a familiei mele. Am fructificat oportunitatea miscarii Duhului in natiunea noastra si ma bucur, multumesc Domnului ca ne-a facut favoarea ca sa fim parte a acestei treziri spirituale si nu ne-am exclus singuri prin ignoranta, judecata sau critica. Este o alegere prin har ca sa fim parte a acestei miscari spirituale.

Va scriu aceste randuri in semn de apreciere pentru pozitia impartiala pe care ati adoptat-o in toate aceste discutii pe bloguri despre Strajeri.

Cu toata dragostea noastra,
Ilie si Lidia Popa
Bucuresti, Vineri, 26 Noiembrie, 2010