Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !







Smith Wigglesworth **Inspitational ...pe mine ma ajuta ...poate si pe tine !?**



Smith Wigglesworth a spus: „oamenii care au Duhul Sfânt au de îndeplinit o lucrare. El le dă putere vindecătoare”. El a scris pe peretele misiunii: „Eu sunt Domnul care te vindecă!”.

Smith Wigglesworth spunea: „Ceea ce doreşte Dumnezeu este o agăţare absolută de El. trebuie ca fiecare om să fie umplut cu Duhul Sfânt”.

Smith Wigglesworth a spus: „Niciodată să nu alungi un duh rău de
două ori, pentru că diavolul va râde de tine pentru că îşi va da seama că nu ai nici o putere”. Dacă îi cerem de 7 ori lui Dumnezeu acelaşi lucru, înseamnă că de 6 ori am dat dovadă de necredinţă.

Smith Wigglesworth spunea: „Dacă Duhul nu mă mişcă, îl
mişc eu pe El”.

Smith Wigglesworth a mai spus: „O credinţă mare este rezultatul
unor lupte extraordinare, unor încercări grele. Marile victorii pot apărea doar după lupte dificile.
Frica e o lipsă de credinţă.
Trebuie să fii o flacără vie, nu numai fum,pentru a-i atinge pe oameni”.

CÂTEVA SFATURI DIN CUVANTUL DOMNULUI


  • Rămâi credincios faţă de Dumnezeu, căci El este credincios faţă de tine (Matei 25:21)
  • Ascultă şi studiază Cuvântul lui Dumnezeu, căci aceasta îţi va mări credinţa! (Matei 4:4; Romani 10:17)
  • Roagă-te şi cere cu îndrăzneală de la Dumnezeu, căci cine cere, acela va primi (Matei 7:7,8)
  • Caută părtăşia unor creştini experimentaţi şi sfinţiţi care te pot ajuta în ceea ce priveşte relaţia ta cu Dumnezeu.(Efeseni: 4:11,12)
  • Apropiaţi-vă neîncetat de Dumnezeu, căci El îţi spune: “Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El se va apropia de voi.”(Iacov 4.8a).

Justificare şi Sfinţire: Care este diferenţa?


A înţelege diferenţa dintre justificare şi sfinţire poate fi la fel de important ca a înţelege diferenţa dintre mântuire şi damnare. A deosebi corect între acestea două este de o importanţă crucială. Când înţelegi ce sunt acestea, poţi trage o linie de demarcaţie şi poţi afirma: "Aceasta te mântuieşte. Aceasta nu te mântuieşte."
Justificarea este lucrarea lui Dumnezeu în care neprihănirea lui Isus trece asupra păcătosului aşa încât păcătosul este declarat de Dumnezeu ca fiind fără prihană în faţa Legii (Romani 4:3; 5:1,9; Galateni 2:16; 3:11). Această neprihănire nu este obţinută sau câştigată prin vreun efort al celui mântuit. Justificarea intervine instantaneu având drept rezultat viaţa veşnică. Este complet bazată numai pe sacrificiul lui Isus pe cruce (1 Petru 2:24) şi se primeşte numai prin credinţă (Efeseni 2:8-9). Pentru obţinerea justificării faptele nu sunt necesare. Altfel, n-ar mai fi un dar (Romani 6:23). Prin urmare, suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă (Romani 5:1).
Sfinţenia, pe de altă parte, implică contribuţia persoanei respective. Dar este tot lucrarea lui Dumnezeu în credincios de a produce mai mult din caracterul dumnezeiesc şi viaţă dumnezeiască în persoana socotită deja neprihănită (Filipeni 2:13). Sfinţirea nu este instantanee pentru că nu este numai lucrarea lui Dumnezeu. Persoana neprihănită este implicată activ în a se supune voinţei lui Dumnezeu, în a rezista păcatului, în a căuta sfinţenia şi în a se îndumnezei (Galateni 5:22-23). De subliniat, sfinţenia nu influenţează justificarea. Asta înseamnă că, chiar dacă nu trăim o viaţă perfectă, noi suntem socotiţi neprihăniţi.
Câtă vreme justificarea este declarată instantanee, sfinţirea este un proces. Pe când justificarea vine din afara noastră, de la Dumnezeu, sfinţirea se petrece în noi venind de la Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, în concordanţă cu Biblia. Cu alte cuvinte, ne aducem contribuţia la sfinţire prin eforturile noastre proprii. În contrast, nu contribuim la neprihănirea noastră cu faptele noastre.
Înseamnă aceasta că cei socotiţi neprihăniţi prin har pot păcătui oricât de mult doresc?
Romani 6:1-2 spune: " Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?"
1 Tesaloniceni 4:7 spune: " Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire."
Scripturile ne învaţă că trebuie să trăim o viaţă sfântă şi să evităm păcatul (Coloseni 1:5-11). Doar pentru că suntem mântuiţi şi socotiţi pe vecie neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu (Ioan 10:28), aceasta nu este o scuză de a continua în păcatul de care am fost salvaţi. Desigur, cu toţii păcătuim (1 Ioan 1:8). Dar războiul dintre cel mântuit şi păcatele sale este neîntrerupt (Romani 7:14-20) şi nu se va întâmpla decât la venirea lui Isus să fim eliberaţi de acest trup supus morţii (Romani 7:24). A continua să cauţi păcatul şi să te foloseşti de harul lui Dumnezeu pentru a-l scuza mai târziu înseamnă a călca în picioare sângele lui Hristos (Evrei 10:29) şi să reliefezi natura adevărată păcătoasă, nemântuită (1 Ioan 2:4; 2:19). (Alte versete ce merită parcurse sunt: Evrei 12:14; 1 Petru 1:14-16 şi 1 Petru 2:21-22.)

Aceasta este Noul Legamant al Neprihanirii,o Neprihanire ce vine prin credinta,nu prin fapte

Galateni 2:16"Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii".
Tu nu esti neprihanit din cauza ca esti o persoana morala.
Tu nu esti neprihanit pentru ca practici autocontrolul.
Tu nu esti neprihanit pentru ca citesti 10 capitole din Biblie pe zi.
Tu nu esti neprihanit pentru ca te simti neprihanit.
Tu esti neprihanitul lui D-zeu in Cristos,pentru ca El a murit pentru tine.
Atunci cand crezi asta,credinta iti este socotita ca si neprihanire.
Diavolul s-ar putea sa iti aminteasca de pacatul pe care l-ai comis,si sa iti puna intrebari despre integritatea ta"Cum indraznesti sa te numesti neprihanit,dupa ceea ce ai facut?Ignora aceste minciuni,si declara indraznet"Nu sunt neprihanit pentru ceea ce am facut sau nu am facut.Sunt neprihanit pentru ca Sangele lui Isus si-a terminat lucrarea la cruce.
MAI NEPRIHANIT DE ATAT NU SE POATE !ISUS A LUAT PACATUL OAMENILOR SI A OFERIT NEPRIHANIREA SA!
Pentru aceasta Il iubesc si Il urmez.ISUS DOMNUL SA FIE SLAVIT !
Amin.

CUM OBŢINEM CREDINŢA?

a. SUPORT BIBLIC
b. ADEVĂRUL CENTRAL:
Dumnezeu a deschis (arătat/ indicat) drumul pe unde fiecare om poate avea sau poate obţine credinţa; Dumnezeu pretinde credinţă pentru ca cineva să-I fie plăcut.
c. EXPUNERE:
A. CREDINŢA PENTRU MÂNTUIRE
Apostolul Pavel scrie în Efeseni 2:8 că suntem mântuiţi prin credinţă şi că credinţa este un dar de la Dumnezeu.
Întrebările de analiză: CUM? CINE? DE UNDE? DE LA CINE?
  • CUM obţinem credinţa pentru a fi mântuiţi? Potrivit Romani 10:8-10, 13, 14, 17- există 3 paşi pentru mântuire:
– Mărturiseşte,          – Crede,          – Acceptă             (Ro. 10:8-10)
  • CINE poate beneficia de credinţă?
Oricine          (Ro. 10:13)
  • DE UNDE vine credinţa? Care este sursa ei?
Sursa credinţei este Cuvântul lui Dumnezeu            (Ro. 10:17)
  • DE LA CINE trebuie să aud Cuvântul generator de credinţă?
F.Ap 11:13-14- de la oameni, nu de la îngeri. Nu dispreţui pe cel care-ţi vorbeşte! Caută (F.Ap 11:13b) şi ascultă (F.Ap 11:14) !
B. CREDINŢA PENTRU VINDECARE
Fapte 14:7-10. Atenţie la *ce nu a făcut Pavel, *ce a făcut Pavel, *ce a făcut bolnavul
CE NU A FĂCUT PAVEL (3 lucruri)
  • nu Pavel l-a vindecat pe acest om
  • nu calitatea de Apostol a lui Pavel l-a vindecat pe acest om
  • nu credinţa lui Pavel l-a vindecat pe acest om
CE A FĂCUT PAVEL (3 lucruri)
  • a predicat Evanghelia (F.Ap. 14:7)
  • a văzut că omul avea credinţă pt a fi vindecat (F.Ap. 14:9)
  • i-a spus omului să se ridice şi să umble (F.Ap. 14:10)
CE A FĂCUT BOLNAVUL (3 lucruri)
  • a ascultat predica lui Pavel (F.Ap. 14:9)
  • a crezut (F.Ap. 14:9)
  • a acţionat (F.Ap. 14:10)
Întrebările de analiză: DE UNDE? CE?
  • DE UNDE a avut credinţă de vindecare? A ascultat ce vorbea Pavel
  • CE VORBEA apostolul Pavel? Predica Cuvântul lui Dumnezeu
F. Ap 8:5-8 – Evanghelia MÂNTUIRII nu-L poate separa pe Isus de calitatea de VINDECĂTOR. Vindecarea fizică este o parte a Evangheliei. Dacă astăzi nu ar mai exista Evanghelia vindecării, nu ar mai exista nici Evanghelia mântuirii
C. CONCLUZIE
Sau credem o Evanghelie întreagă, sau nu o credem deloc!
IACOV 1:22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului nu numai ascultători

Ce este credinta?


b. ADEVĂRUL CENTRAL:
Credinţa străpunge, pătrunde spre lucrurile sperate şi le apucă, aducându-le în realitate
c. EXPUNERE:
Cheia în studierea credinţei este cunoscutul verset 1 din Evrei 11; traduceri moderne (EN?) prezintă Evrei 11:1 astfel: “Credinţa este însăşi substanţa lucrurilor sperate” sau “Credinţa dă substanţă, materializează lucrurile sperate, nădăjduite”.
Există mai multe feluri de credinţă. Spre exemplu: ¤ credinţa naturală, normală, care vine din experienţa fizică, sau ¤ credinţa supranaturală, care se dezvoltă din Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa naturală se bazează pe cunoaşterea propriilor forţe sau conjuncturi, în timp ce credinţa supranaturală spune: “Domnul este tăria mea; de cine să mă tem?” (Ps. 27:1).
A CREDE ÎN DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ A CREDE CUVÂNTUL LUI
Când ai nevoie de ceva, trebuie să crezi mai întâi şi vei avea acel lucru. Speranţa spune: “Voi avea cândva acel lucru”- Credinţa spune “Eu deja am acest lucru”.
CREDINŢA MATERIALIZEAZĂ LUCRURILE SPERATE; NĂDĂJDUITE
A. CREDINŢA CAPULUI versus CREDINŢA INIMII
Un substitut pentru credinţă, adesea greu de deosebit, este o imitaţie creată de diavol: acordul mental (acordul intelectual). În ce constă acesta? Oamenii citesc Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt de acord că este adevărat, dar sunt de acord numai în mintea, în intelectul lor. Însă credinţa care primeşte de la Dumnezeu este credinţa inimii.
Marcu 11:23-24 ( Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: Ridica-te si arunca-te in mare, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.)
Cum pot să ştiu dacă eu am o credinţă din inimă sau doar acordul mental?
Acordul mental spune:
”Ştiu că Evanghelia este adevărată. Ştiu că Dumnezeu a promis vindecare, dar din diferite motive eu nu pot beneficia de ea”.
Credinţa reală, credinţa din inimă spune.
 “Dacă Dumnezeu a spus aşa, atunci aşa este! Îmi aparţine, este pentru mine. Eu am acest lucru acum. Îl am chiar dacă încă nu pot să îl văd”
Noi trebuie să urmărim credinţa mai degrabă decât cunoaşterea. Mc 11:24 
Primirea vine DUPĂ credinţă: “credeţi… şi veţi avea”, adică (spune Domnul Isus) în acest verset crede că ai deja şi vei primi, pt că credinţa este a vedea ceea ce nu se vede (Evr. 11:1).
B. CREDINŢA LUI TOMA versus CREDINŢA LUI AVRAAM
Toma spune: “Cred dacă văd!”; despre Avraam ni se spune în Gen. 15:6 “Avram a crezut pe Dumnezeu şi Dumnezeu i-a socotit acest lucru ca neprihănire”
Ioan 20:24-29- Toma vrea să vadă dovezile. De ce i-a venit greu lui Toma să creadă că Isus este viu? Pt că Toma a văzut răstignirea, L-a văzut pe Isus mort pe cruce, logica, simţurile, cunoaşterea experenţială îi garantau că Isus este mort, iar această cunoaştere intelectuală era mai puternică decât credinţa inimii.
Comparativ, în Romani 4:17-22, Avraam nu se uită la aparenţe (v. 19), nu se bazează pe experienţa sa de viaţă, pe simţuri şi pe cunoaşterea fizică, ci se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu.
Isus a spus (Mat. 9:29)- “Facă-vi-se după credinţa voastră”
Atenţie! Credinţa reală nu înseamnă negarea realităţii sau a stării prezente, nu înseamnă ruperea de mediul în care trăim ci înseamnă privirea acestei realităţi prin prisma promisiunilor pe care Dumnezeu le face în Scriptură. Credinţa reală înseamnă să vezi împărăţia lui Dumnezeu lucrând şi dezvoltându-se în împărăţia fizicului.
Credinţa reală se construieşte pe Cuvânt, de aceea trebuie să medităm la mesajul lui Dumnezeu, să săpăm adânc în adevărurile lui şi să ne punem temelia pe Evanghelia lui Hristos. Să ne hrănim din Cuvânt, în fiecare zi.
C. CONCLUZIE
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să devină parte din noi. Ceea ce este hrana pentru trup este Cuvântul Lui pentru duh, pt omul spiritual.
.

Duhul Sfant. Introducerea cursului

Învățător: John Bevere
Primii ucenici au petrecut trei ani cu Isus, umblând alături de El și auzind tot ceea ce avea să le spună. Cu toate acestea, la puțin timp înainte de răstignire, Isus le-a spus prietenilor cei mai apropiați că trebuia să îi părăsească pentru ca apoi Duhul Sfânt să vină – iar aceasta era cu mult mai bine pentru ei. Dacă așa au stat lucrurile cu ucenicii, care petrecuseră fiecare zi cu Isus, cu cât mai mult avem noi nevoie de lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră azi?
În acest mesaj, John Bevere ți-L va prezenta pe Duhul Sfânt. Vei învăța despre personalitatea Sa, despre puterea Sa și despre cunoașterea Sa. Indiferent unde te afli în călătoria ta cu Dumnezeu, cartea „Duhul Sfânt: O Introducere” te va ajuta să te apropii mai mult de cel etern care cu dragoste și pasiune te dorește să fii alături de El.

Duhul Sfânt. Sesiunea 1. John Bevere

Duhul Sfânt. Sesiunea 2. John Bevere

Duhul Sfânt. Sesiunea 3. John Bevere

Duhul Sfânt. Sesiunea 4. John Bevere

Duhul Sfânt. Sesiunea 5. John Bevere

Duhul Sfânt. Sesiunea 6. John Bevere

Invata sa ai incredere

Cred că cea mai importantă atitudine pe care o putem avea este atitudinea încrederii.
 Încrederea este cea care te ajută să lași totul în grija lui Dumnezeu.
 Încrederea este cea care te ajută să nu te îngrijorezi și să nu fii agitat.
 Încrederea este cea care te va ajuta când vei căuta răspunsuri în viață.
 Încrederea nu te lasă să controlezi totul și să manipulezi.
O atitudine a încrederii este absolut necesară pentru orice creștin.
 Trebuie să învățm să ne încredem pe deplin în Dumnezeu.
 Dumnezeu știe ce e mai bine și El ne va purta de grijă, indiferent de circumstanțele
 prin care trecem și indiferent de cum arată lucrurile.
 Fie că am fost fericită sau nu, a trebuit să mă încred în Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să avem o atitudine a încrederii și să trăim cum a trăit Isus.
 Biblia ne spune că Isus nu a păcătuit niciodată și niciodată nu a făcut nimic greșit.
 Totuși, oamenii L-au urât și L-au insultat (vezi 1 Petru 2:22,23).
 Indiferent de situație, încrederea lui Isus în Dumnezeu nu s-a clătinat.

Numaidecât, mulți dintre noi am avea o problemă cu asta.
 Poate te gândești că nu ai făcut nimic greșit și totuși, ești tratat greșit.
Poate simți că nu ai făcut nimic ca să-i determini pe oameni să se poarte urât cu tine,
să spună minciuni despre tine, sau să te acuze pentru lucruri pe care nu le-ai făcut niciodată.
 Trebuie să învățăm, asemenea lui Isus, să avem o atitudine a încrederii, indiferent de circumstanțe.

Ca tânără, mi-a fost destul de greu să mă supun autorității masculine
 deoarece am fost tratată greșit de către bărbați când am fost un copil.
Această neîncredere a continuat și după ce am crescut.
Dumnezeu s-a ocupat de această neîncredere a mea și m-a ajutat să mă încred în El indiferent de situație.

După ce m-am căsătorit, mi-a fost greu să mă supun soțului meu, Dave.
 Nu făceam lucrurile pe care mi le cerea. Mă temea atât de tare că dacă mă voi supune cuiva,
 sau îi sugeram cuiva că poate să aibă autoritate asupra mea, mă va abuza și va profita de mine.

Această frică din trecut era adânc înrădăcinată în mine și ajunsesem să-l târăsc și pe soțul meu în asta.
 Transferam lucruri din trecutul meu asupra minunatului meu soț.
 Chiar dacă era foarte bun cu mine și nu-mi dorea decât binele, mi-a fost foarte greu să am încredere în el.

Încă îmi amintesc că Îl întrebam pe Dumnezeu: „Cum poți să îmi ceri să am încredere în Dave
 după toate lucrurile prin care am trecut și după toată suferința și durerea de care am avut parte?”
Încă îmi amintesc de acea voce înceată care mi-a răspuns. Cred că Dumnezeu mi-a spus:
 „Nu-ți cer să ai încredere în Dave. Îți cer să ai încredere în MINE!” Îți cer să ai încredere în mine,
 chiar dacă se va întâmpla ca Dave să te trateze greșit, mă voi ocupa de el și voi îndrepta lucrurile.”
Atunci am început să am o atitudine a încrederii. A fost o adevărată biruință pentru mine!

Tu în ce situație te afli? Îți este ușor să ai încredere în Dumnezeu, să ai încredere în oameni?
 Ai o atitudine a încrederii? Adevărul este că în viață vom fi răniți.
 Vor fi momente în care vei simți că ești tratat cu nedreptate.
 Dar știi ceva? Viața nu este dreaptă! Dacă vei vrea ca toate lucrurile să meargă cum vrei tu,
 vei avea parte de multe dezamăgiri.

Este foarte important să ne amintim de Isus. Chiar dacă a fost tratat cu nedreptate,
 El a avut încredere în Tatăl Său ceresc.
 Chiar dacă nu merita să moară pe cruce, încrederea Lui în Tatăl Său ceresc nu a dispărut niciodată.
 Isus a avut o atitudine a încrederii. Dar tu?

de Joyce Meyer